Long time, No blog…

Nu am mai scris demult aici, desi imi doresc de multa vreme sa imi reincep postarile. De ce? Pentru mine! Pentru a-mi satisface partea creativa, pentru ca imi lipseste. Recent am citit/ascultat cateva carti despre procesul creativ si am inteles ca trebuie sa-mi fac loc in viata pentru a crea ceva. Nu cred ca e atat de important ce sau cat este de reusit ceea ce facem, cred ca e mai important procesul. Cred ca multi suferim de perfectionism si aceasta boala ne paralizeaza.

In rest, imi cresc fetele, muncesc alaturi de sotul meu in afacerea familiei, tin legatura cu prietenele mele si ma ocup de evolutia sufletului meu. Mai nou, fac si multe, multe prajituri si gatesc aproape zilnic. Daca va intereseaza capitolul acesta, sunt gata sa impart cu voi retete.

Exista acum atat de multe straturi ale existentei noastre, de care suntem constienti si in care dorim sa excelam, iar asta poate fi destul de coplesitor. Mie imi face bine sa scriu sau sa vorbesc despre ceea ce ma framanta sau ma frustreaza. E un mecanism de a-mi scoate din sistem aceste framantari, dar nu o fac foarte des, asa ca poate am sa reusesc aici sa ma eliberez.

Si in cazul meu si al celor de jurul meu, vad tot mai mult un conflict intre a prelua retetele de viata de la cei dinaintea noastra sau de la cei pe care societatea i-a catalogat oameni de succes, si intre a trai viata asa cum ne dorim si simtim noi, fara a ne pasa ce cred ceilalti. De fiecare data cand auzim aceste cuvinte ,,sa nu-ti pese ce cred ceilalti’’, parca ni se lumineaza fata si o mini petrecere se desfasoara in mintea noastra. Ne si imaginam cum ar fi sa facem lucrurile in felul nostru, sa ne bucuram in felul nostru, sa plangem in felul nostru. E extraordinar! Asa-i? Dar, intr-o ora, ne reluam activitatile si avem de luat decizii: merg acolo, fac asta, spun asta, nu fac asta? Cum decidem? Sau ii judecam pe cei care actioneaza in functie de ceea ce-si doresc cu adevarat.

In ultimii ani, mi-am propus sa fiu cat mai autentica, si intr-o oarecare masura, am reusit. E nevoie de curaj, de mult curaj si de o buna colaborare cu propria intuitie. Suntem atat de tare programati, incat nu mai stim daca dorintele pe care le avem sunt ale noastre sau ne-au fost inoculate de mici, in familie, sau le-am preluat pasiv, din stanga si din dreapta.

La toate acestea, s-au mai adaugat si retelele de socializare, care deja au un impact foarte mare asupra noastra. Sunt multe lucruri pozitive aduse de aceste retele de socializare, dar si multe lucruri care ne influenteaza negativ.

Despre toate aceste lucruri mi-as dori sa povestesc cu voi. Sunt, pur si simplu, reflectii ale mele, din perspectiva mea. Nu cred in retete universale, ci cred in intrebari si in dialog.

Iti multumesc daca ai citit si iti doresc o zi asa cum ti-o doresti TU!