Sfaturi nesolicitate si ajutorul necerut.

Cred ca unul din motivele pentru care suntem aici, pe pamant, este sa invatam si sa ne insusim anumite lectii. Lectia suprema, cred eu, tine de iubire. Unde exista iubire si acceptare, nu mai este nimic de invatat. Lectiile variaza de la o persoana la alta si, daca privim atent, putem si observa unele dintre acestea, in zonele care nu functioneaza asa cum ne-am dori. Acestea sunt cele mai evidente, dar exista si lectii pe care eu le numesc lectii deghizate. In ultimii ani, una din aceste lectii a fost cea a ajutorului sau sfaturilor nesolicitate.

Am sa va povestesc cum s-a manifestat in cazul meu. A existat un eveniment mai putin placut, ca sa nu-l numesc altfel. Esenta acelui eveniment a fost ca, eu si sotul meu, am descoperit ca exista persoane care ne criticau in legatura cu modul in care ne traim viata. Situatia creata a fost una mult mai complexa decat sunt dispusa sa dezvolt aici si a fost o experienta plina de lectii pentru noi.

In prima parte, ne-am simtit foarte raniti, dar dupa ce s-au mai linistit apele, am inceput sa aplic principiul oglindirii. E o practica pe care o fac demult si este foarte eficienta in a-ti identifica greselile prin intermediul greselilor celorlalti. M-am gandit la tot ce nu mi-a convenit in atitudinea celor care ne-au ranit si m-am intrebat unde fac si eu la fel.

Cand reusesti sa nu te mai privesti ca o victima a unei situatii, cand ierti si intelegi ca totul se intampla for a reason, e destul de usor sa faci acest exercitiu de scanare a propriilor tale greseli.

Nu mi-a placut ca am fost evaluati superficial, criticati, si cel mai rau a fost cand am primit sugestii si sfaturi nesolicitate, despre cum ar fi mai bine sa actionam.

Evaluarea si critica nu m-a deranjat chiar asa de tare pe cat m-au scos din minti sfaturile.

Sfaturile nesolicitate sunt THE WORST!!! Imi cer iertare, acum, tuturor celor carora le-am oferit, de-a lungul vietii mele, ajutor si sfaturi, desi nu mi le-au cerut.

Cand vedem pe cineva ca nu se descurca intr-o anumita arie a vietii, in care tu te descurci, ne vine automat sa impartasim din experienta noastra, sa sugeram solutii, sa ne oferim ajutorul.

Aceasta este perspectiva mea de ce nu e ok sa oferim sfaturi si ajutor nesolicitat:

1. Fiecare are o karma de ars si are lectiile lui. Lasa-l sa se poata lauda ca si-a depasit lectia singur. Daca vrea ajutor, il va cere.

2. Daca ii este rusine sa ceara ajutor???? Iata inca o lectie pe care sa si-o insuseasca singur: sa ai curaj sa ceri ajutor.

3. Oamenii au tendinta sa ceara ajutor altor oameni, pe care ii considera ,,experti”. Felul in care fiecare evalueaza cine este expert, pe un anumit domeniu sau subiect, variaza de la o persoana la alta. De exemplu, cand ne inbolnavim, unii sunam medicul, altii cautam pe google, altii sunam homeopatul, altii sunam un prieten, care a trecut cu succes prin aceeasi provocare. Expertul variaza in functie de criteriile subiective ale fiecaruia. Degeaba te consideri tu expert in crosetat, dar prietena ta se inscrie la curs de crosetat. Ce inseamna asta? Ea nu te considera expert sau, poate, efectiv nu a vrut sa te deranjeze. Merita sa te superi?

4. Totul tine de perceptie. Perceptia noastra asupra lucrurilor, cateodata coincide, dar de multe ori nu. Doar pentru faptul ca avem perceptii diferite, nu merita sa ne pierdem un prieten, incercand sa fortam asupra lui propriile noastre convingeri. Cand ai acel moment, care te umple de bucurie si te gandesti cum o sa ajuti tu pe cutare sa-si schimbe viata? Cum o sa-l inveti tot ce stii? Cum v-a evolua el, bifand toate lucrurile sugerate de tine, doar pentru ca ai avut tu un feeling ca el te admira. Asta este viziunea ta, filtrata prin experienta ta, prin valorile tale, prin fricile tale. Lasa omu’ sa-si creeze propria viziune. Si daca te implica in viziunea sa si iti cere ajutor, atunci sa te simti privilegiat si recunoscator si sa faci tot ce-ti sta in putinta sa ajuti.

5. Ne pierdem timpul si ne consumam energia cu barfe, cu a judeca ce fac ceilalti, cu sfaturi nesolicitate, si cand chiar ni se cere ajutorul, suntem prea obositi si ocupati sa-l mai dam.

Concluzia mea este ca, unde exista iubire si acceptare, nu poate exista judecata si implicare nesolicitata.

Voi ce parere aveti? Cum va simtiti cand vi se ofera sfaturi si ajutor nesolicitat? Exista momente in care considerati ca trebuie sa interveniti in viata cuiva pentru a ajuta, desi nu ati fost solicitati?

07.07.2019 Lacul Vida, Bihor