Social Network
Search my website
[jr_instagram id="2"]
Anul trecut, de Craciun, in ciuda faptului ca am reusit sa ne reunim tot grupul de prietene, cu mic cu mare, si sa petrecem clipe minunate impreuna, eu am fost foarte obosita dupa sarbatori si foarte stresata inainte de ele.
Perioada premergatoare Craciunului, a fost incarcata cu evenimente mai putin placute, asa ca paseam in pregatirile pentru Craciun cu o dispozitie nu tocmai buna si cu o lista de cel putin 20 de cadouri de facut. Ador sa fac cadouri, dar ingramadim aceste cadouri, in aceasta perioada intensa, din multe puncte de vedere.
Asa ca, pentru acest an, am decis sa reinvit spiritul Craciunului in casa si in sufletul meu. Focusul va fi mai mult pe experiente si mai putin pe cadouri fizice, pe bucuria reintalnirii cu persoanele cu care ne vedem mai rar, pe bucuria de a petrece timpul cu familia, pe recunostinta, pe a face o bucurie celor care nu au la fel ca noi.
Pentru a-mi crea aceasta dispozitie de bucurie si apreciere, ma folosesc zilnic de cateva lucruri simple, care imi evoca bucuria sarbatorilor de iarna.
1. Lumanari, sau in cazul meu, ceară pentru aromatizator de la Yankee Candle. Acestea sunt preferatele mele, pentru ca ofera cea mai intensa mireasma. Ma amuz foarte tare cand ma intreaba seara sotul meu, de ce nu am pornit aromatizatorul. A devenit si el mare fan 🙂
2. Muzica. Nimic nu reuseste sa aduca spiritul Craciunului in casa, ca si muzica specifica sarbatorilor. Anul acesta am descoperit, din intamplare, un grup muzical american a cappella, pe nume Pentatonix, pe care ii ascultam on repeat.
3. Ceai. O cana calda de ceai ma ajuta sa ma incalzesc si sa ma relaxez. Am comandat o cutie cu mai multe variante de ceai de la Lipton, din care, in fiecare seara sau dupa masa, ne alegem un pliculet, in functie de preferinte.
4. Prajituri. Daca ma urmariti pe Instagram, ati vazut ca nu ma mai pot opri din a face prajituri. A devenit un adevarat hobby pentru mine. Incerc retete noi, experimentez si ma bucur enorm cand sunt pe placul familiei mele. Eu nu sunt mare amatoare de dulciuri, mananc o felie si cam atat, dar imi place sa le fac. Mirosul de prajitura, care umple casa, imi aminteste de Craciunul copilariei.
5.Filme. De cativa ani, nu mai sunt mare amatoare de filme, dar acum, in preajma sarbatorilor, imi place in timp ce trebaluiesc prin bucatarie, sa-mi pun un film de Craciun sau, daca nu pun eu, atunci sigur isi pun fetele. Lora prefera Grinch, si Leia, Home Alone. Eu abia astept sa revad Frozen 2.
6. Ornamente si decor festiv. De cand avem pisica, nu mai putem sa ne facem brad, pentru ca il devasteaza. Ne-am facut un brad din surcele culese din padure, care a fost un proiect distractiv pentru mine si fete. Inafara de asta, imi place sa mai raspandesc prin casa cateva decoratiuni de Craciun, pentru a crea o atmosfera mai festiva.
7. Oja. Poate suna ciudat, dar in fiecare an de Craciun obisnuiesc sa-mi cumpar o oja rosie sau sclipicioasa. Sunt mai bine dispusa cand imi vad unghiile aranjate. Anul acesta mi-am cumparat o lampa pentru oja semipermanenta si sunt mega incantata.
8.Clementine si portocale. Mirosul care ma duce cu gandul la iarna si sarbatori este cel de coaja de portocala sau clementina. Le consumam zilnic in perioada asta.
9. Colinde. Am o carte cu colindele pe care le cantam noi, copii, la biserica, cand pregateam piesa Viflaimului, si chiar inainte de Craciun, le cantam impreuna, pentru ca acum si fetele stiu versurile.
10. Ca parinte, spiritul Craciunului vine sub forma bucuriei copiilor, iar bucuria copiilor depinde foarte mult de dispozitia parintilor. Isi doresc cadouri, activitati si dulciuri, dar cel mai mult, cred ca-si doresc sa ne vada fericiti, odihniti si prezenti, si cu mintea si fizic, alaturi de ei.
Care sunt lucrurile sau activitatile care va aduc voua bucurie de sarbatori?
Cred ca unul din motivele pentru care suntem aici, pe pamant, este sa invatam si sa ne insusim anumite lectii. Lectia suprema, cred eu, tine de iubire. Unde exista iubire si acceptare, nu mai este nimic de invatat. Lectiile variaza de la o persoana la alta si, daca privim atent, putem si observa unele dintre acestea, in zonele care nu functioneaza asa cum ne-am dori. Acestea sunt cele mai evidente, dar exista si lectii pe care eu le numesc lectii deghizate. In ultimii ani, una din aceste lectii a fost cea a ajutorului sau sfaturilor nesolicitate.
Am sa va povestesc cum s-a manifestat in cazul meu. A existat un eveniment mai putin placut, ca sa nu-l numesc altfel. Esenta acelui eveniment a fost ca, eu si sotul meu, am descoperit ca exista persoane care ne criticau in legatura cu modul in care ne traim viata. Situatia creata a fost una mult mai complexa decat sunt dispusa sa dezvolt aici si a fost o experienta plina de lectii pentru noi.
In prima parte, ne-am simtit foarte raniti, dar dupa ce s-au mai linistit apele, am inceput sa aplic principiul oglindirii. E o practica pe care o fac demult si este foarte eficienta in a-ti identifica greselile prin intermediul greselilor celorlalti. M-am gandit la tot ce nu mi-a convenit in atitudinea celor care ne-au ranit si m-am intrebat unde fac si eu la fel.
Cand reusesti sa nu te mai privesti ca o victima a unei situatii, cand ierti si intelegi ca totul se intampla for a reason, e destul de usor sa faci acest exercitiu de scanare a propriilor tale greseli.
Nu mi-a placut ca am fost evaluati superficial, criticati, si cel mai rau a fost cand am primit sugestii si sfaturi nesolicitate, despre cum ar fi mai bine sa actionam.
Evaluarea si critica nu m-a deranjat chiar asa de tare pe cat m-au scos din minti sfaturile.
Sfaturile nesolicitate sunt THE WORST!!! Imi cer iertare, acum, tuturor celor carora le-am oferit, de-a lungul vietii mele, ajutor si sfaturi, desi nu mi le-au cerut.
Cand vedem pe cineva ca nu se descurca intr-o anumita arie a vietii, in care tu te descurci, ne vine automat sa impartasim din experienta noastra, sa sugeram solutii, sa ne oferim ajutorul.
Aceasta este perspectiva mea de ce nu e ok sa oferim sfaturi si ajutor nesolicitat:
1. Fiecare are o karma de ars si are lectiile lui. Lasa-l sa se poata lauda ca si-a depasit lectia singur. Daca vrea ajutor, il va cere.
2. Daca ii este rusine sa ceara ajutor???? Iata inca o lectie pe care sa si-o insuseasca singur: sa ai curaj sa ceri ajutor.
3. Oamenii au tendinta sa ceara ajutor altor oameni, pe care ii considera ,,experti”. Felul in care fiecare evalueaza cine este expert, pe un anumit domeniu sau subiect, variaza de la o persoana la alta. De exemplu, cand ne inbolnavim, unii sunam medicul, altii cautam pe google, altii sunam homeopatul, altii sunam un prieten, care a trecut cu succes prin aceeasi provocare. Expertul variaza in functie de criteriile subiective ale fiecaruia. Degeaba te consideri tu expert in crosetat, dar prietena ta se inscrie la curs de crosetat. Ce inseamna asta? Ea nu te considera expert sau, poate, efectiv nu a vrut sa te deranjeze. Merita sa te superi?
4. Totul tine de perceptie. Perceptia noastra asupra lucrurilor, cateodata coincide, dar de multe ori nu. Doar pentru faptul ca avem perceptii diferite, nu merita sa ne pierdem un prieten, incercand sa fortam asupra lui propriile noastre convingeri. Cand ai acel moment, care te umple de bucurie si te gandesti cum o sa ajuti tu pe cutare sa-si schimbe viata? Cum o sa-l inveti tot ce stii? Cum v-a evolua el, bifand toate lucrurile sugerate de tine, doar pentru ca ai avut tu un feeling ca el te admira. Asta este viziunea ta, filtrata prin experienta ta, prin valorile tale, prin fricile tale. Lasa omu’ sa-si creeze propria viziune. Si daca te implica in viziunea sa si iti cere ajutor, atunci sa te simti privilegiat si recunoscator si sa faci tot ce-ti sta in putinta sa ajuti.
5. Ne pierdem timpul si ne consumam energia cu barfe, cu a judeca ce fac ceilalti, cu sfaturi nesolicitate, si cand chiar ni se cere ajutorul, suntem prea obositi si ocupati sa-l mai dam.
Concluzia mea este ca, unde exista iubire si acceptare, nu poate exista judecata si implicare nesolicitata.
Voi ce parere aveti? Cum va simtiti cand vi se ofera sfaturi si ajutor nesolicitat? Exista momente in care considerati ca trebuie sa interveniti in viata cuiva pentru a ajuta, desi nu ati fost solicitati?
07.07.2019 Lacul Vida, Bihor
Nu am mai scris demult aici, desi imi doresc de multa vreme sa imi reincep postarile. De ce? Pentru mine! Pentru a-mi satisface partea creativa, pentru ca imi lipseste. Recent am citit/ascultat cateva carti despre procesul creativ si am inteles ca trebuie sa-mi fac loc in viata pentru a crea ceva. Nu cred ca e atat de important ce sau cat este de reusit ceea ce facem, cred ca e mai important procesul. Cred ca multi suferim de perfectionism si aceasta boala ne paralizeaza.
In rest, imi cresc fetele, muncesc alaturi de sotul meu in afacerea familiei, tin legatura cu prietenele mele si ma ocup de evolutia sufletului meu. Mai nou, fac si multe, multe prajituri si gatesc aproape zilnic. Daca va intereseaza capitolul acesta, sunt gata sa impart cu voi retete.
Exista acum atat de multe straturi ale existentei noastre, de care suntem constienti si in care dorim sa excelam, iar asta poate fi destul de coplesitor. Mie imi face bine sa scriu sau sa vorbesc despre ceea ce ma framanta sau ma frustreaza. E un mecanism de a-mi scoate din sistem aceste framantari, dar nu o fac foarte des, asa ca poate am sa reusesc aici sa ma eliberez.
Si in cazul meu si al celor de jurul meu, vad tot mai mult un conflict intre a prelua retetele de viata de la cei dinaintea noastra sau de la cei pe care societatea i-a catalogat oameni de succes, si intre a trai viata asa cum ne dorim si simtim noi, fara a ne pasa ce cred ceilalti. De fiecare data cand auzim aceste cuvinte ,,sa nu-ti pese ce cred ceilalti’’, parca ni se lumineaza fata si o mini petrecere se desfasoara in mintea noastra. Ne si imaginam cum ar fi sa facem lucrurile in felul nostru, sa ne bucuram in felul nostru, sa plangem in felul nostru. E extraordinar! Asa-i? Dar, intr-o ora, ne reluam activitatile si avem de luat decizii: merg acolo, fac asta, spun asta, nu fac asta? Cum decidem? Sau ii judecam pe cei care actioneaza in functie de ceea ce-si doresc cu adevarat.
In ultimii ani, mi-am propus sa fiu cat mai autentica, si intr-o oarecare masura, am reusit. E nevoie de curaj, de mult curaj si de o buna colaborare cu propria intuitie. Suntem atat de tare programati, incat nu mai stim daca dorintele pe care le avem sunt ale noastre sau ne-au fost inoculate de mici, in familie, sau le-am preluat pasiv, din stanga si din dreapta.
La toate acestea, s-au mai adaugat si retelele de socializare, care deja au un impact foarte mare asupra noastra. Sunt multe lucruri pozitive aduse de aceste retele de socializare, dar si multe lucruri care ne influenteaza negativ.
Despre toate aceste lucruri mi-as dori sa povestesc cu voi. Sunt, pur si simplu, reflectii ale mele, din perspectiva mea. Nu cred in retete universale, ci cred in intrebari si in dialog.
Iti multumesc daca ai citit si iti doresc o zi asa cum ti-o doresti TU!
For this fall, and more accurately, for the beginning of this season, I bought some things that are very dear to me. So I made photos and even a little movie on my YouTube channel (https://youtu.be/VNx4ytOfeWo), so I can show them to you.
After a pretty long break, I’m back on the blog! This summer was a full one for our family. The girls were in summer holiday, me … not so much … Spending a lot of time with my daughters, my work time was limited, so I chose to prioritize with my projects with Raluca and also the weekends were reserved mostly for make-ups. So, we will be back very soon with news regarding our book and new projects.
I’m not going to lie, applying eyeliner is no easy task. There are good days and there are days when I just can’t make it happen. It’s all about exercise, after all. Today I wanted to show you an eyeliner focused dramatic look. Because I have hooded eyes, I have to start drawing the line quite low, from the outer corner right where the lid is dropping, to be able to create a straight line. I continued drawing on the lower lid too, to form the illusion of a elongated eye, the cat eye. In order to cut down on the drama of this look, I decided to stop at the middle of the lid, otherwise I would have showed you an Arab make-up style.
I was thinking about my favorite summer make-up or what kind of make-up would I wear if I were to go to a restaurant or a terrace. It didn’t take long to reach this conclusion: gold eyelids, false lashes, orange red lips and a lot of highlighter. And because I was looking for a pair of short shorts for a while now and I finally found them, I thought I would show you a summer look for this make-up.
Hello everyone and welcome to my blog. Today I am proposing a really easy make-up. It’s a smokey with a lot of black, but don’t be alarmed because I did my best to make it a wearable evening make-up (if you are into it, maybe even a daytime make-up, I am sure not going to judge).
Fashion wise, the ‘90s are not my favorite, but as the make-up trends go, there are elements that I really like. For example, the brown lipstick is one of my most favorite, so I thought of a simple, ‘90s inspired tutorial.